Elan de primavara (small talk la o cana de cafea)

N-am mai fost de mult pe-aici (pe la tine, am fost tentat sa spun :). Si ma intreb in clipa de fata, cum ar fi, sa pot fi intr-adevar la tine, la o cana de cafea? As savura small talkul la fel de mult ca si afisajele tale in blogg? Sau mi-ar fi ditrasa atentia de miscarea buzelor tale, care la fiecare litera unui cuvant pa care-l formeaza, mi-ar da senzatia de saruturi, plasate in spatiul dintre noi si plutind im mireasma cafelei fierbinti? Eu nefiind in stare sa ascult vorbele, ci incercand mai degraba, respirand pe gura intredeschisa, sa le prind din zbor cu buzele, saruturi plutitoare in miresma de cafea?

Suflet gol

To "heavy in my heart" from nusinu:

Mai greu poate decat o inima grea e - chiar daca pare paradox - un suflet gol.
Un suflet golit, stors de toata dragostea si iubirea pe care e in stare sa o dea unei singure persoane (poate aici e marea greseala :), care, din pacate, nu e dispusa sa se "impovareze" cu atata iubire.
Se foloseste din cand in cand de ea, se-mpodobeste cu ea un timp... apoi o lasa in voia soartei si se-mpodobeste poate cu alta dragoste sau numai cu alta iluzie care-i tine loc de dragoste.
Sufletul ti-e gol de dragostea risipita, nu mai ai loc s-o iei inapoi, de-atata gol...si nici de alta nu mai e loc.
Si e atat de greu golul asta...

clepsidra

de cate ori in viata, lasam timpul sa ni se scurga printre degete, inutil, ca-ntr-o clepsidra fara fund!
prea multe clipe scurse in zadar, s-au adunat gramada formand zile, luni, poate ani netraiti...doar trecuti!

leaving train

the station is nearly empty, I'm standing lonely on the train platform, staring at the train which has just been starting, becoming faster and faster...leaving this empty station.
I wish she was not in that train, which ist now only a distand item, becoming smaller and smaller.
I wish she stared with me at a distand item wich looks like a leaving train, a Fata Morgana perhaps..
But the train is real and the women standing by me is a Fata Morgana who disapears simultaneously with the train at the horizon...

prabusire

un copil mic, il arunci in aer iar el are senzatia scurta ca zboara..pt o secunda zboara si se bucura nespus.
il prinzi, si el vrea sa zboare din nou, si din nou...o portie de adrenalina la fiecare zbor, o senzatie de nedescris.
cateodata in viata, oameni care-ti sunt dragi, apropiati, iubiti, te-arunca in sus si iti dau senzatia de zbor..nu fizic. sufleteste..
dar in loc sa te prinda, te lasa sa te prabusesti...iti mai dau si "un sut" s-ajungi mai repede jos...
ieri am zburat..si m-am prabusit...din nou..aceeasi persoana mi-a dat avint..si in sus..dar si in jos..
nu-i dai vina ei, ti-o dai tie insati, pt. ca nu reusesti sa n-ai incredere...
deocamdata m-am saturat sa zbor...

al doilea ponton

un ponton de punte, de care m-am impiedicat din intamplare...nu si nu :)

intre vorbe, printre randuri, s-a mijit puntea, care nu e - cum ar putea fi, numai pe-un ponton? :)

al doilea ponton - care si sugereaza, ce efemera poate fi puntea, in caz ca va fi una, ce le leaga - e bloggul de fata - alt scop nu vad in el...deocamdata.